| Distanta |
[Apr. 29th, 2008|09:52 pm] |
Te apropii si distanta devine din ce in ce mai palpabila. Imi pari si mai copil, imi era dor de zambetul tau. De parul tau ciufulit. Incepe sa creasca. Esti retinut, se vede, ma cercetezi de la distanta. Iti primesc pe obraji saruturile amicale. Epiderma ma tine adunata in acelasi loc din fata ta. Ce sa-ti spun? -Cum esti? -Bine. (Eu nu.) Se intra. Ce bine ca se intra. Ce rau ca se intra. Sunt trei locuri intre noi, tu esti departe, rog un barbat mai in varsta sa faca schimb de locuri sa pot sta langa tine. -Sa am cu cine comenta in timpul piesei, justific eu zambind (Sa fiu mai aproape de tine) -Nu e voie, ma certi tu. (Stiu.) Si piesa se joaca, si esti departe. La un moment dat te muti pe alt scaun, si mai departe, sa stai mai comod. Si piesa se termina, eu ies din sala mai repede, intre noi sunt oameni, si distanta. (Vezi, nu vreau sa fiu aproape de tine, sunt bine). Stam fata in fata, cu distanta intre noi. -Vin cu tine. -Unde vii cu mine? (Hai cu mine!) -Trebuie sa ajung pe strada J. -Dar strada J. e in cartierul Z...(Nu vii cu mine.) Mergem in directii diferite, asta stiam deja. (Ce departe esti...) Te apropii si ma iei in brate. Epiderma ma tine adunata in bratele tale. Sunt pe varfuri (Esti atat de inalt, am uitat cat de inalt...), stau cu obrazul lipit de al tau. Pielea ta. Mirosul tau. -Te-ai hotarat cu scolile? articulez eu din bratele tale. Bratele tale care ma tin aproape (Vezi, pot sa imi stapanesc emotiile.) -Nu, scuturi din cap langa obrazul meu. Imi dai drumul. (Nu-mi da drumul.) Si e iar distanta. Nu-mi amintesc cuvintele, te ating pe brat, gest "amical". Sa vezi ca sunt bine. (...) |
|
|